  |
 |
| 
|   |
|Teddy's Case | Email | Photos |
This page may be freely duplicated and posted without changes.
| |
|
|
| |
This page may be freely duplicated and posted without changes.
Dr. Oas a afirmat
de asemenea ca cele mai recente cercetari asupra interventiilor din faza incipienta
sugereaza ca deficientele pe termen lung ale creierului sunt cunoscute a fi
consecinte ale unei experiente de viata traumatizante, în special în
cazul nou-nascutilor, al sugarilor si al copiilor în primii trei ani de
viata.
Aceste deficiente sunt înca si mai pronuntate daca exista întârzieri
neurologice / cerebrale / de dezvoltare. Acestea sunt cel mai bine contracarate
prin interventia imediata, comprehensiva si înca din stadii incipiente,
sapte zile pe saptamâna, a unui parinte care detine cunostinte privind
abilitatile speciale care trebuie aplicate si un puternic atasament emotional
fata de copil pentru a neutraliza factorii de stres ambianti.
Dupa examinarea dosarelor medicale ale lui Teddy, Dr. William Bloom, un consultant
neurologic, a spus ca starea lui Teddy "a avut serios de suferit începând
cu toamna anului 1997 si a continuat sa se deterioreze…înainte progresase
dincolo de orice asteptari."
Dr. Bloom a adaugat ca Dl. Coutsoukis i-a atras atentia Dr. DeVivo asupra faptului
ca Teddy si-a petrecut zilele împreuna cu tatal sau, care a fost primul
sau îngrijitor de la nastere. Cu toate acestea Dr. DeVivo a ales sa nu
discute cu Dl. Coutsoukis sau Dr. Skouteli. El a luat de buna validitatea declaratiilor
verbale furnizate de mama lui Teddy.
La o schimbare de tratament, Teddy a suferit crize de o magnitudine atât
de severa (mai mult de 15 minute de inconstienta dupa cum a spus mama ei) încât
a fost spitalizata de doua ori de urgenta. Involutii majore sau 'regresii' dupa
cum a fost observat de îngrijitorii lui Teddy au urmat crizelor. Dr. Bloom
a fost de parere ca privarea lui Teddy de o medicatie care actiona fara efecte
secundare serioase si înlocuirea cu o dieta cetogena a fost o abatere
de la practica standard. El a afirmat ca aceasta a avut ca rezultat traumatisme
cerebrale de durata datorate crizelor provocate.
Sandra Savo, o baby-sitter angajata de Dl. Coutsoukis în aprilie 1997,
a marturisit de asemenea într-o declaratie sub juramânt cu privire
la Dl. Coutsoukis. Ea a afirmat ca Teddy era un copil iubitor, fericit si îsi
adora tatal care "se da peste cap sa-si petreaca timpul cu ea si sa o învete
lucruri noi."
Dna. Savo a spus ca a putut
doar sa-si "imagineze oroarea si agonia" pe care" Teddy si tatal ei
le-au simtit când au fost brusc separati unul de celalalt. Dna. Savo a
spus ca a fost de fata în ziua în care mama lui Teddy l-a acuzat
"în mod fals" pe Dl. Coutsoukis de abuz si privare de libertate
fata de ea. Dna. Savo a adaugat ca recent a fost reangajata pentru a o ajuta
pe Teddy în timpul vacantei ei împreuna cu tatal sau si aceasta
era frecvent constipata, incredibil de hiperactiva si distrata, repetând
acelasi lucru mereu si mereu. Ea a spus ca Teddy uitase o gramada de lucruri
pe care le stia cum ar fi limbajul prin semne, alfabetul, numerele, cum sa rasuceasca
un buton, sa deschida o usa, sa introduca o cheie în broasca si igiena
personala. Teddy nu mai putea face lucruri elementare cum ar fi mestecatul hranei
sau suflatul nasului. Era temperamentala si nesigura, musca în loc sa
sarute si saliva abundent. Dna. Savo a spus ca nu a mai întâlnit
pe nimeni în viata ei "atât de rabdator cu un copil cum era
Photius."
Dupa separarea
fortata a lui Teddy de tatal ei, Dna.
Samora a dus o campanie sustinuta de negare a contactului acestora unul
cu altul, care continua si în ziua de azi. În timp ce legile din
Oregon permit si încurajeaza acordarea de catre parintele care detine
custodia a unor ocazii suplimentare de contact al copilului cu parintele care
nu detine custodia, ea a împiedicat în mod sistematic contactul
dintre Teddy si tatal ei. Ea a violat chiar ordinul judecatoresc care o obliga
sa furnizeze dosare medicale si educationale si sa dea notificari cu privire
la urgentele medicale.
Încercarilor D-lui Coutsoukis de a intra în contact cu fiica sa
prin telefon li s-a raspuns de cele mai multe ori prin închiderea telefonului,
lipsa oricarui raspuns si ocazional prin scuze de genul "nu este disponibila"
sau "tocmai plecam", urmate de închiderea telefonului.
Nu numai ca Dl.
Coutsoukis nu a fost informat cu privire la spitalizari decât dupa
ce faptul era consumat, dar a fost de asemenea împiedicat sa-si viziteze
copilul bolnav. A aflat accidental de la parti terte ca Teddy era în spital
în august si în noiembrie 1997. Personalul spitalului l-a informat
ca mama le-a indicat sa nu-i permita nici o vizita.
Când, ulterior, Teddy a suferit o operatie la ochi în New York,
el a aflat despre acest lucru dintr-o nota pe care mama a introdus-o în
geanta lui Teddy când ea l-a vizitat zece zile mai târziu, prin
care-l instruia sa-i puna picaturi în ochi. Acea operatie a fost un esec
si Teddy a fost apoi operata din nou. De aceasta data Dl. Coutsoukis a fost
informat despre acest lucru de catre chirurgul care l-a sunat pentru a-l anunta
ca tocmai efectuase operatia.
Între timp, ca si în Oregon, Dna. Samora a refuzat sa poarte orice
discutie cu Dl. Coutsoukis cu privire la Teddy.
În cursul unor actiuni judecatoresti ulterioare, Dna. Samora si-a acuzat
fostul sot de hartuire prin telefon si fax. Înarmat cu facturile telefonice
citate de Judecatoarea Braslow si cu înregistrarile conversatiilor sale
telefonice, Dl. Coutsoukis s-a prezentat la tribunal pregatit sa se apere.
Dupa ceea ce Dl. Coutsoukis a numit proceduri "în bataie de joc",
în cadrul carora nu i s-a permis sa prezinte dovezi sau sa comenteze documentele
celeilalte parti, si ca urmare a unei campanii
menite sa o discrediteze Judecatoarea Braslow s-a recuzat pe sine în
aprilie 1999. La o luna DUPA ce a fost recuzata, ea l-a condamnat pe Dl. Coutsoukis,
iar apoi brusc s-a "pensionat" în mijlocul sesiunii judecatoresti.
Dar Braslow nu a plecat în liniste. Dupa recuzarea sa, si înainte
de a parasi magistratura, ea a ordonat ca Dl. Coutsoukis, care s-a prezentat
în fata curtii fara avocat, sa se supuna unei eliberari conditionate timp
de un an si sa frecventeze "Scoala batausilor", în ciuda faptului
ca nu fusese pronuntata nici o declaratie de violenta sau amenintare cu violenta
de catre Dna. Samora, care
era reprezentata de un , avocat independent
(care a demisionat de doua ori).
Dl. Coutsoukis a observat ca "scoala batausilor"
era frecventata de peste 20 de barbati provenind din minoritati defavorizate
si imigranti, cei mai multi fiind trimisi acolo de fosta Judecatoare Braslow.
În cadrul cursurilor, care erau "conduse de o lesbiana manifestând
misandrie" dupa declaratiile lui, i s-a spus ca era destinata strict barbatilor
aflati în relatii heterosexuale, care au comis acte de violenta contra
"femeilor care le erau partenere", dar ca existau acolo si barbati
care fusesera trimisi din motive fara nici o legatura, cum ar fi condusul în
stare de ebrietate .
Dl. Coutsoukis a fost indignat sa-i vada pe acesti barbati numiti "criminali"
si "batausi". Ei erau avertizati sa nu-si exprime dezaprobarea, sau
în caz contrar "vor suferi consecintele". Li se spunea ca "doar
barbatii comit acte de violenta domestica"; ca femeile care îsi ucisesera
sotii facusera acest lucru deoarece sotii lor "trebuie sa fi facut ceva",
si ca toate femeile sunt credibile în orice moment deoarece "ele
nu au motive sa minta". În timpul a ceea ce Dl. Coutsoukis numeste
o "spalare de creier", acesti "instructori" anonimi obisnuiau
sa interzica barbatilor exprimarea unor puncte de vedere divergente, discutarea
oricarui material publicat, aducerea de ziare sau mentionarea numelor unor judecatori.
Dl. Coutsoukis, care detine
înregistrari audio ale acestor sesiuni de "îndoctrinare religioasa",
a fost indignat de faptul ca "Kathy Walters si cei doi prieteni ai ei homosexuali"
au ajuns atât de departe încât sa acuze tatii biologici de
moartea bebelusilor ucisi de mamele lor. Argumentul lor ca nedreptatea fata
de acesti barbati este doar pretul care trebuie platit pentru nedreptatea istorica
asupra femeilor, si ca persecutarea lor chiar cu violarea legii si a constitutiei
SUA este admisibila deoarece, spun ei, "constitutia fusese scrisa de barbati",
l-a îndemnat sa scrie o reclamatie polemica
împotriva acestor instructori", si sa solicite Comisarului Departamentului
de Eliberare Conditionata sa-i "dea afara". Departamentul de Eliberare
Conditionata al comitatului Westchester, unde se tineau aceste sesiuni, i-a
demis ulterior.
Incredibil, conducatorul acestei "scoli a batausilor" a spus participantilor
ca aceste idei erau predate în cadrul unor seminarii organizate pentru
judecatori, politisti si chiar scolari.
Reportera, care i-a vizitat pe Dl. Coutsoukis si pe Teddy în Peekskill,
este de acord cu ultima afirmatie a D-nei Savo. Ea nu a mai întâlnit
pe nimeni atât de rabdator cu un copil cum este Photius Coutsoukis.
Am observat ca Dl. Coutsoukis si-a petrecut trei ore în bucatarie, preparând
cu o grija extraordinara mâncarea pentru dieta cetogena a lui Teddy. În
timp ce el gatea, Teddy deja adormise.
Când s-a trezit, a îngrijit-o cu dragoste si s-a jucat cu ea, a
hranit-o si a ajutat-o sa reînvete sa se hraneasca singura. I-a citit,
a vorbit cu ea si în permanenta a manifestat afectiune.
El repeta mereu si
mereu împreuna cu Teddy culori,
numere, litere si cuvinte.Se comporta ca terapeutul ei personal artistic, verbal
si fizic. Parea a fi în cea mai mare masura calificat sa-i acorde lui
Teddy îngrijirea adecvata, ca si foarte multa dragoste.
În ce-l priveste pe el însusi, Dl. Coutsoukis a spus ca refuza sa
creada starea actuala a fetitei lui si "lucrurile demne de dispret la care
fusese supusa în vazul unei tari întregi populata cu presupusi oameni.".
Desi Dl. Coutsoukis a spus ca muncea în biroul sau de la domiciliu la
sfârsiturile de saptamâna când Teddy nu era cu el, el nu muncea
cât timp Teddy era acolo. Îsi petrecea timpul cu Teddy si a apelat
si la ajutorul acestei reportere în sarcinile casnice.
În prezent, decretul de divort în cazul Coutsoukis este supus apelului
la Curtea de Apel din Oregon, iar Dl. Coutsoukis cauta înca sa obtina
custodia lui Teddy în New York, pentru "a salva ce a mai ramas"
din copilul sau "înainte sa fie prea târziu".
CTR010707